Toată zăpada asta îmi dă senzaţia că se apropie crăciunul.Că mai am puţin şi plec de aici şi o să râd zile întregi fără oprire şi mama o să-mi spună că-s nebună şi ei la fel şi o să râd.
Din păcate,crăciunul a trecut.

Nu ştiu de ce Bucureştiul e atât de deprimant.

Dar eu tot o să râd.
Pentru că Mişu trebuie să râdă mereu,chiar şi când nu râde.