depresiadeiarnă.

Nu ştiu..

Azi am ajuns devreme acasă.Nu ştiu,parcă nu mai e vreme de stat afară.Frigul ăsta mă goneşte acasă,chiar dacă sunt undeva la căldură,la o ciocolată caldă sau un ceai...Tot mai bine e acasă.Mai bine rămâneam în trenul de Mangalia de azi dimineaţă,mai aveam puţin şi ajungeam la mare...Abia aştept primăvara,vara.

Dimineaţă mă duc la analize.Mi-e şi frică de rezultat,nu ştiu..

Toată zăpada asta îmi dă senzaţia că se apropie crăciunul.Că mai am puţin şi plec de aici şi o să râd zile întregi fără oprire şi mama o să-mi spună că-s nebună şi ei la fel şi o să râd.
Din păcate,crăciunul a trecut.

Nu ştiu de ce Bucureştiul e atât de deprimant.

Dar eu tot o să râd.
Pentru că Mişu trebuie să râdă mereu,chiar şi când nu râde.

Ştii,puţin îi mai pasă de tot.
A aruncat tot azi dimineaţă când a dus gunoiu'.
Te-a pus şi pe tine în punga aia cam goală.
Aşa,să nu arunce bunătate de pungă fără gunoi în ea.
De fapt v-a pus pe toţi acolo,aruncaţi la întâmplare unul lângă altul,amestecaţi în propria voastră mizerie.


Ştii,credea multe.
Credea tot.
Până şi-a dat seama că nu merită.
Până şi-a băgat picioarele şi a renunţat.

Ştii,îi pare rău.
Dar unele chestii se întâmplă prea târziu sau deloc.
Mai bine deloc.

Ştii...
De fapt nu ştii nimic.
Mult mai bine.

Jur să nu (mai) spun "Te iubesc" dacă nu e adevărat.
Promit să nu (mai) iubesc nimic ce nu merită a fi iubit.
Sper să mă ţină.

În caz că ai uitat,ştii că poţi să-mi spui orice,doar sunt eu.Doar că nu mă mai recunoşti tu.

Budapest,I love you 'cause you're not bringing me down.You're bringing me up.

Trei săptămâni departe de casă,departe de ai mei,departe de prieteni,departe.
Departe de Bucureşti,de munte,de mare,de tot.

E frumos aici.Aerul de dimineaţă te face să zâmbeşti.Râzi fără motiv şi te crezi cam nebun dar nu te interesează,doar e bine.

Vizita asta mi-a prins bine.M-a învăţat să râd iar cu poftă până simt că-mi plesneşte burta şi obrajii,m-a învăţat să nu-mi mai pese de ce cred oamenii din jurul meu.M-a făcut să zâmbesc mult.Mult mult.

O să-mi lipsească drumul cu trenul de noapte la Tesco,dimineţile în care ajungeam ameţiţi acasă şi stăteam să râdem până la prânz de cine ştie ce prostie,degetele îngheţate,mesajele scrise pe maşini,nesfârşitele narghilele,Bomba,mâncarea nesănătoasă,nopţile pierdute aiurea uneori,poliţia.O să-mi lipsească tot.


Mâine o să fiu acasă.

Fata cu movul.

cineva: am o pereche de manusi mov de tot, si de fiecare data cand le vad imi aduc aminte de tine.
cineva: fata cu movul.

:)


revinmaitârziu.totmov.

New year's nothing.

Mereu sunt în întârziere.Cu orice.
Anul ăsta vreau să ajung la timp peste tot,să fac totul la timp.
Să nu mai îmi pese de toate şi de toţi.

Oricum sunt sigură că totul o să fie ca până acum.