hematomul poate strica crăciunul.

Christmas is coming!

Pentru că n-am mai ieșit din casă de 3 săptămâni (bronhopneumonia!!!) dar nici prin casă n-am făcut cine știe ce (amețeala și starea de rău general au fost prezente în tot acest timp) și aseară mă simțeam foarte christmassy, m-am decis să fac ceva de Crăciun.zis și făcut.Mi-am pus beculețele de brad la geam,brăduțul pe masa de la capul patului și am făcut o grămaaaadă de paper snowflakes.Sper să-mi treacă răceala asta stupidă mai repede,deși nu cred că o să se întâmple prea curând asta.O să mă apuc să fac omuleți de turtă dulce pentru pomul de crăciun :)

dragă moș deziuamea!
te rog să-mi aduci o tigaie de făcut clătite,știi tu,de aia..specială.să-mi aduci multe forme de brioșe și un bilet pentru budapesta.

mulțumesc anticipat.
ai putea să-mi aduci dacă ai chef și un bisturiu,foarfece și pensă.

:)

My personal little sunshine.

Ți s-a întâmplat vreodată să ți se urce în brațe o pisică străină,să se cuibărească acolo după ce-și caută locul și să toarcă zgomotos?Nouă ni s-a întâmplat azi.

Actually,you happened to me and i thank..god? for that :)

My little jasmine,filled with sugar coated sunshines,with hair made out of black angry fluffly clouds and little fingers like branches..oh,iloveyouso :)

Iar am căzut în patima ceaiului.De zile întregi trăiesc pe melodia asta,mă trezesc pe ea,îmi beau ceaiul de dimineață pe pervaz,seara tot așa.De zile întregi îmi plac așternuturile care parcă-s valurile mării din PatulluiMihaela.De zile întregi vreau zilele mele întregi înapoi dar nu mă deranjează prea tare nici faptul că sunt tăiate-n bucățele,așa.De zile întregi mă întreb ce am visat și ce a fost real.

ah,da.

Nu mai aștept până pe 1 octombrie.N-am mai fumat de câteva zile,5 cred.E definitiv,nici nu mai simt nevoia.Ebineașa.

Duminică,august 22.

Cât îmi plac duminicile.

Parcă nici nu sunt în mijlocul Bucureștiului duminica.E așa o liniște moleșitoare,uneori mai trece o mașină sau un tramvai,vântul bate ușor copăcelul din fața geamului,care-și lasă crengile mai curioase să-mi spioneze camera câteva secunde.

Am ieșit mai devreme până la magazin,să-mi iau ceva dulce și cola-otravă.Străzile pustii,nimeni pe afară,decât o tanti care-mi cere 1 leu să-i ia o banană la aia mică.Îi dau,merg la magazin,mă întorc acasă.Îmi arunc toate hainele în dulap,să scap de dezordine,măcar în dulap nu îmi stau în cap.


[Ingredientele necesare pentru o duminică ideaaaală:

1 ceai (într-un ceainic cât mai mare)
1 film bun,de preferat Le fabuleux destin d'Amelie Poulain
1 lene bine instalată
1 pachet de bețișoare parfumate
1 pernă moale

se amestecă toate cu puțină miere în ceașca de ceai.Se servește la răcoare cu brioșe home made]

Thank you,thank you,thank you :)

poze,țigări,ceaiuri cu sau fără zahăr,șerbeturi de trandafir,pahare din ikea,scaune de regizori,curte drăguță,loc lovely,oglinda din baie,scări micuțe,TU :)
îți mulțumesc pentru o seară minunată,ne-am pierdut timpul atât de frumos :)
abia aștept să mai visăm la căsuțe și zile pe câmp și ceai și brașov și tot ce-i frumos :)


în altă ordine de idei..
1 octombrie-ultima mea țigară.să nu uiți!ai promis!



[aww,iloveyou:)]

prima încercare de brioșe.
de acum 2 luni.
mișu se face "prăjitureasă" :)
până la toamnă,când se face doctoriță de animale.studentă la veterinară actually.
abia așteptăm :)

i hope you'll have a sweet little headache and a tasty cigarette for breakfast.

frumosaşa.

1. Classy Interstellar Diner

1.1 O chelneriţă spatiala

O cheama Mihaela. Mai are un nume bineinteles, poate doua. Pe care insa prefera sa nu le spuna clientilor. Nici macar mie, bucatar sef si proprietar al acestui Classy Interstellar Diner. Daca nu as fi stiut-o din alte vremuri, probabil ca nici pana acum nu as fi cunoscut mai nimic altceva despre ea, decat ce se poate vedea cu ochiul liber. Slabuta si destul de inalta, refuzand de fiecare data sa poarte uniforma completa, pastrand doar sortul localului peste unii din perechile ei ciudate si pretioase de pantaloni istorici. Blugi strimti cu leopard print, pantaloni mov cu buzunare, carouri sau un fel de dresuri rupte, toate ciudateniile purtate cu mandrie.

-Nu stii cat a trebuit sa umblu si cat am platit pentru "ciudateniile" astea! Asa obisnuia sa-mi spuna cand o luam peste picior. Si-am sa mai umblu pana cand o sa pun mana pe geaca aia de piele scurta. Ti-am aratat-o in poza odata.

Nimeni nu mai purta textile vechi. Totul e mai mult sau mai putin standard acum. "Fibre" le spunem. Haine inteligente. Monitorizeaza si regleaza diverse functii ale corpului. Controleaza transpiratia, pastreaza curatenia pielii, mentin tonusul muscular.. etc, scrie in manual. Singura problema cu fibrele e lipsa de diversitate. Ce iti mai trebuie diversitate cand ai eficienta si cand nevoia de economie e permanent reamintita. De asta nu-i plac Mihaelei. Purta fibre doar in partea superioara, pe care reusise totusi sa si le modifice cu greu. Insa incat sa-i permita sa-si descopere umerii si un pic din spate la comanda. Sa i se vada tatuajul (alt vestigiu al Pamantului) cu un umeras. Da. Un umeras simplu, alb negru , carligul iesind pe ceafa (ca un mister.. ca un semn de intrebare pentru clientii norocosi sa-l surprinda pentru o clipa), sub parul ei scurt, cand blond, cand roscat.

-De ce vrei sa ne amintesti? Scuipase aproape cu obraznicie un client odata. Sau o fi vorba sa iti amintesti? Apoi si-a lasat capul sa-i cada in maini aplicandu-i singur doua palme. Imi cer scuze, sunt beat, nu-i treaba mea. Dar oricum, de ce ai vrea sa atragi atentia si sa aduci lumii in gand locul acela blestemat?
-De ce draga? N-am picioare frumoase? Ai vrea sa pupi ce-am sub dres dar ti-e teama sa nu fie igienic la cineva care nu poarta chiloti de fibra? Dar... daca nu port chiloti deloc?! Ce zici?

Niciodata nu le raspundea serios. Multi mi s-au plans la adresa ei, mai ales despre vestimentatie. Niste depravati libidinosi oricum. N-as schimba-o pe Mişa indiferent de cati nenorociti spatiali s-ar plange. Misuna pe aici cu astfel de oameni si locul duce lipsa de alte surse nutritionale si in acelasi timp ieftine ca ale noastre. Asta e singura statie intermediara din sector. Si eu am singura cantina din aripa de Vest a statiei. Nu riscam sa ramanem fara clienti prea curand.

-Imi bag picioarele in ei Max! Imi spuse ea dupa un incident, in bucatarie. Oameni ca astia ma dezgusta. Pe cei ce tac si nu ii intereseaza si aleg sa ignore trecutul e teraba lor. Eu nu am intrebat pe nimeni nimic. Mi-am vazut de treaba mea. Le iau comanda. Le aduc nenorocita de mancare. Dar hienele astea ipocrite ce ar da orice sa te descoasa numai si numai daca si-ar infrange propria teama de istorie. Multi nici nu-si amintesc cati ani au. Si mai multi cer sterse din amintiri la fiecare regenerare. Si se uita cu atata frica la astea doua textile pe care le port. Ca si cum le-ar ameninta falsa si subreda lor integritate de oameni cosmici! Hah! Manca-mi-ar..... urmarit de cateva injuraturi ce m-au facut sa rad cu pofta.

Tacerea si tabu-ul despre Pamant a reusit sa nelinisteasca pe toata lumea. Cei mai multi nu vor sa mai stie nimic. Varsta este deobicei subiectul ce nu se discuta niciodata. Iar textile ca ale Mihaelei, reviste, poze, sau mai stiu eu ce alte antichitati din vremea ailalta, sunt intradevar rare. Si cei ce le poseda le tin deobicei pentru ei. Motivelel lor nu se discuta. Cum am mai spus. Nimic nu se prea discuta despre acel loc si mai ales despre timpurile vechi. Am si eu doua carti. Una nu are coperti deci nu stiu cum se numeste, dar am aflat ca e scrisa de Mircea Eliade. De la Mihaela chiar. Mi-a spus ca i-a reamintit cartea aceea de un vechi prieten de demult.. de care si eu ii amintesc intr-un mod straniu. Si Cartea lui Toma, de G. Berindei, singurul laureat nobel al Romaniei, pentru literatura. A ramas atat de surprinsa cand a vazut ca singurlele doua carti pe care le posed vin din acea tara. Si mi-a marturisit mai tarziu ca asta a fost pentru inceput singurul motiv pentru care a ramas la noi. Dorinta de a citi acele carti. Cine mai stie de tari acum? Oricum.. nu se mai vorbeste nimic.
Pe mine intotdeauna m-a atras trecutul. Si chiar mi-as fi dorit sa fiu dintre acei oameni ce au ceva de ascuns, de uitat sau ignorat. Eu insa m-am nascut in timpurile astea. Dar am mai aflat cate ceva. In principal pe cont propriu. Alte ori de la diversi betivi. Si o singura data de la un batran. Batranii sunt destul de rari pe aici. Nimeni nu-si mai lasa atat de mult corpul sa se degradeze din frica de cine stie ce acident stupid. Majoritatea se regenereaza pe la vreo 50 maxim. Parintii mei sigur sunt.. sau erau, cine stie.. printre acele persoane misterioase. Cu un trecut. Inainte sa se popularizeze masiv stergerea memoriilor pamantene, interesul pentru istorie era mai prezent. Dar si tensiunea era mai prezenta si frica cauzate de aceasta cercetare a subiectelor interzise, nonstiintifice, haotice si periculoase ca Pamantul.
Cei ca Mihaela (cei vizibil interesati) au ramas foarte putini. Diverse ordonante si programe ale Confederatiei au facut accesibila si chiar dorita filtrarea memoriei pentru marea populatie. Si cu filtrari dupa filtrari la fiecare regenerare, majoritatea incearca incetul cu incetul sa scoata "locul acela blestemat" din subconstientul colectiv. Despre Mişa pot presupune doar ca nu a vrut sa uite nimic. Mai pot presupune ca a avut legaturi cu acea tara din care provin cartile mele. Simt o curiozitate si o emotie adanca cand ma gandesc la trecutul altora. O pofta ca sa zic asa. De regenerat, sigur s-a regenerat. Nu are cum sa fie un proaspat ca mine, cu simple fetisuri ascunse pentru trecut. Tacerea ce o invaluie, e prea adanca pentru a nu constitui un mister autentic. Dar pot doar presupune, pentru ca.. dupa cum am mai spus, astfel de lucruri nu se vorbesc.




[toate acestea au fost scrise de dragul meu Paul.aştept continuarea povestioarei! :)]

Multe lucruri vor rămâne nespuse,adânc aruncate undeva în mine pentru că sunt o laşă şi o fricoasă.Posibil să vrei să auzi anumite chestii din partea mea.Ei bine,îmi pare rău,dar niciodată nu le vei auzi pentru că mi-e frică de nişte cuvinte.

De fapt,mi-e frică de efectul lor.

...

Nu am pus titlu pentru că nu ştiu ce titlu să pun..şi nici nu vreau să pun.
Ăsta e un post trist.

Vineri am aflat că Iliaş nu mai este.Accident de maşină.Eu încă nu m-am obişnuit cu ideea,nu pot să cred.Mereu ăştia buni se duc aşa,urât..
O să-mi lipseşti,o să ne lipseşti mult,Iliaş.
Îţi mulţumesc pentru tot ce m-ai învăţat într-un timp atât de scurt.M-ai învăţat să fiu un om mai bun,să am mai multă răbdare,m-ai învăţat să nu mai zic niciodată "lasă,vorbesc mâine cu el.." pentru că niciodată n-ai de unde să ştii dacă mai apuci...Mai aveai o grămadă de motive pentru care trebuia să mai rămâi cu noi.Mi-e dor de tine,de ceaiul tău cu rom,de 101..
Îţi mulţumesc pentru tot ce ai făcut pentru mine,pentru noi,pentru toţi şi-mi pare rău că nu am avut ocazia să petrec mai mult timp cu tine..
Odihneşte-te în pace,Iliaş!

:)

paul: cand o sa am mai mult timp liber am sa invat sanscrita
paul: si dupa ce am sa invat sanscrita
paul: vei putea sa te lauzi ca ai un prieten ciudat care stie sanscrita
paul: si am sa scriu o poezie in sanscrita special pt tine

uneori nu merit nimic.mai ales o poezie.

Norişori şi luminiţe şi toate cele bune.

Am avut perioada mea de început de an cu nori gri.
Azi am poftit norii albi în cameră :)
De azi e senin în camera lui Mişu.

auzi tu la el..golancă...

Let you be the Romeo to my Juliet?OK,I'll drink some poison and you'll stab yourself..You'd know that story if you'd ever took a book off the shelf.

depresiadeiarnă.

Nu ştiu..

Azi am ajuns devreme acasă.Nu ştiu,parcă nu mai e vreme de stat afară.Frigul ăsta mă goneşte acasă,chiar dacă sunt undeva la căldură,la o ciocolată caldă sau un ceai...Tot mai bine e acasă.Mai bine rămâneam în trenul de Mangalia de azi dimineaţă,mai aveam puţin şi ajungeam la mare...Abia aştept primăvara,vara.

Dimineaţă mă duc la analize.Mi-e şi frică de rezultat,nu ştiu..

Toată zăpada asta îmi dă senzaţia că se apropie crăciunul.Că mai am puţin şi plec de aici şi o să râd zile întregi fără oprire şi mama o să-mi spună că-s nebună şi ei la fel şi o să râd.
Din păcate,crăciunul a trecut.

Nu ştiu de ce Bucureştiul e atât de deprimant.

Dar eu tot o să râd.
Pentru că Mişu trebuie să râdă mereu,chiar şi când nu râde.

Ştii,puţin îi mai pasă de tot.
A aruncat tot azi dimineaţă când a dus gunoiu'.
Te-a pus şi pe tine în punga aia cam goală.
Aşa,să nu arunce bunătate de pungă fără gunoi în ea.
De fapt v-a pus pe toţi acolo,aruncaţi la întâmplare unul lângă altul,amestecaţi în propria voastră mizerie.


Ştii,credea multe.
Credea tot.
Până şi-a dat seama că nu merită.
Până şi-a băgat picioarele şi a renunţat.

Ştii,îi pare rău.
Dar unele chestii se întâmplă prea târziu sau deloc.
Mai bine deloc.

Ştii...
De fapt nu ştii nimic.
Mult mai bine.

Jur să nu (mai) spun "Te iubesc" dacă nu e adevărat.
Promit să nu (mai) iubesc nimic ce nu merită a fi iubit.
Sper să mă ţină.

În caz că ai uitat,ştii că poţi să-mi spui orice,doar sunt eu.Doar că nu mă mai recunoşti tu.

Budapest,I love you 'cause you're not bringing me down.You're bringing me up.

Trei săptămâni departe de casă,departe de ai mei,departe de prieteni,departe.
Departe de Bucureşti,de munte,de mare,de tot.

E frumos aici.Aerul de dimineaţă te face să zâmbeşti.Râzi fără motiv şi te crezi cam nebun dar nu te interesează,doar e bine.

Vizita asta mi-a prins bine.M-a învăţat să râd iar cu poftă până simt că-mi plesneşte burta şi obrajii,m-a învăţat să nu-mi mai pese de ce cred oamenii din jurul meu.M-a făcut să zâmbesc mult.Mult mult.

O să-mi lipsească drumul cu trenul de noapte la Tesco,dimineţile în care ajungeam ameţiţi acasă şi stăteam să râdem până la prânz de cine ştie ce prostie,degetele îngheţate,mesajele scrise pe maşini,nesfârşitele narghilele,Bomba,mâncarea nesănătoasă,nopţile pierdute aiurea uneori,poliţia.O să-mi lipsească tot.


Mâine o să fiu acasă.

Fata cu movul.

cineva: am o pereche de manusi mov de tot, si de fiecare data cand le vad imi aduc aminte de tine.
cineva: fata cu movul.

:)


revinmaitârziu.totmov.

New year's nothing.

Mereu sunt în întârziere.Cu orice.
Anul ăsta vreau să ajung la timp peste tot,să fac totul la timp.
Să nu mai îmi pese de toate şi de toţi.

Oricum sunt sigură că totul o să fie ca până acum.